Colega noastră Raluca Boișteanu face parte din echipa noastră de mentori în Programul PROTEUS, prin care acordăm sprijin pentru dezvoltarea capacității organizaționale unui număr de 17 grupuri civice și organizații din București și din țară. Am stat de vorbă cu Raluca pentru a afla care sunt perspectivele prin care Raluca contribuie la creșterea puterii grupurilor pe care le mentorează pentru a-și face vocile mai puternice în rândul administrației publice, dar și despre care le sunt motivațiile și barierele celor care au ales să se implice pentru binele comunităților lor.
Ce tip de sprijin acorzi in programuli PROTEUS in calitate de mentoră?
Ajut grupurile să-și clarifice pașii viitori, să-și planifice viitoarele activități și campanii, să caute să mobilizeze comunitatea, să găsească voluntari care să se alăture cauzei lor și să lucreze mai bine cu oamenii din echipă, cu bugetele, cu autoritățile, cu comunitatea pe larg, astfel încât acțiunile lor să aibă într-adevăr continuitate, un cap și o coadă.
Cum arată planificarea unui grup de inițiativă aflat la început de drum?
La început oamenii pornesc de la o nevoie sau de la o problemă pe care o au și caută mai multă claritate. Câteodată claritatea înseamnă să știe să discute cu autoritățile și să ajungă la ele, câteodată claritatea constă în numărul de oameni care trebuie să li se alăture când vor să facă niște demersuri sau când vor să își dea seama de durata de timp care implică o acțiune. De multe ori vrei să faci lucruri dar, probabil, nediscutând cu cineva nu iei în calcul toate lucrurile care pot apărea și atunci ai nevoie, în primul rând, să clarifici ce vrei să faci, cu cine, cum vrei să abordezi primăria, cât timp ești dispus să rămâi până se rezolvă problema și, mai ales,de ce tip de resurse financiare și umane ai nevoie astfel încât să poți să mergi prin tot procesul, să nu te obosești și să ai și succes, ar fi de preferat.
Care sunt grupurile, organizațiile pe care le mentorezi și ce subiecte au pe agendă?
Cele trei organizații pe care le mentorez sunt de pe malurile Dunării. Lucrez cu Grupul de Inițiativă Locală Prietenii Dunării de la Turnu Măgurele, cu Asociația Cu Drag din Sulina de la Sulina și cu Asociația Creionăm Viitorul de la Brăila.
Cei de la Turnu Măgurele vor să creeze un spațiu astfel încât tinerii să iasă mai mult în natură și să existe un loc în care ei să facă școala în natură, să se împrietenească mai mult cu tot ce înseamnă lucrul în aer liber.
“E un proiect prin care oamenii simt că fac ceva impreună și lasă ceva comunității lor, în acest caz, partea de civism”
Cei de la Creionăm Viitorul vor să meargă mult pe partea de educație civică în rândul copiilor, adolescenților și tinerilor.
Iar cei de la Sulina vor să aducă comunitatea împreună prin acțiuni de voluntariat și intenționează să planteze niște arbori cu identitate civică, fiecare arbore va avea un QR cod, iar acolo turiștii și cetățenii din Sulina pot avea informații despre tot ceea ce înseamnă valori europene, participare publică, ce face grupul, ce face CeRe. Cumva, e un proiect prin care oamenii simt că fac ceva impreună și lasă ceva comunității lor, în acest caz, partea de civism.
Care sunt subiectele pentru care grupurile cu care lucrezi solicită mentorat?
Nevoia de a putea să-și mobilizeze comunitatea, de a putea să comunice mai bine pe rețelele sociale și în alte medii, cu instituțiile publice dar și cu susținătorii lor, cu comunitatea pe larg. Nevoia de a ști să facă un buget, de a putea să strângă niște fonduri. Nevoia de a ști cum să abordeze autoritatea, cum să se pregătească atunci când vor să meargă într-o audiență, cum se scrie o petiție și câți oameni ar trebui să aibă ca semnatari ai petiției ca într-adevăr vocea lor să fie luată în considerare. Nevoile sunt multe, nu există doar o singură nevoie, cumva ele sunt interconectate, nu poți să ajungi la autoritățile locale dacă nu ai în spate un număr de oameni care să te susțină, dacă nu poți într-adevăr să fii coerent în ceea ce dorești să faci, nu poți să strângi fonduri dacă nu ai oameni alături, dacă nu ai conexiuni. Toate lucrurile acestea, deși par disipate, nu sunt deloc.
“În general oamenii fac lucruri pentru copiii lor, vor să fie un exemplu pentru copiii lor. Noi în grupurile acestea avem fie mămici tinere care au copii mici și doresc să le ofere lor un viitor mai bun și un exemplu, fie persoane care lucrează în domeniul educației care lucrează cu tineri, cu adolescenți și care vor să insufle niște valori, vor să lase ceva în urma lor, în comunitățile acestea.”
Ce îi motivează pe oamenii din grupuri să se implice și ce îi ajută să obțină succesul în demersurile lor?
În general oamenii fac lucruri pentru copiii lor, vor să fie un exemplu pentru copiii lor. Noi în grupurile acestea avem fie mămici tinere care au copii mici și doresc să le ofere lor un viitor mai bun și un exemplu, fie persoane care lucrează în domeniul educației care lucrează cu tineri, cu adolescenți și care vor să insufle niște valori, vor să lase ceva în urma lor, în comunitățile acestea. Când motivația este înaltă, adică ei vor lucruri pentru binele comunității, o îmbunătățire, vor pentru alții, rămâne pe termen lung. Când motivația este mai joasă, vrem să facem acum un proiect pe termen scurt să avem niște bani să putem să facem câte ceva aici prin grupulețul nostru sau organizația noastră, lucrurile o iau ușor, ușor la vale destul de repede. Ideea este că resursele vin din generozitate, și cu cât ei oferă mai mult celorlalți cu atât se găsesc alți oameni care să li se alăture, alți sponsori care să-i ajute în diverse contexte sau cu anumite materiale, cu anumite printuri, cu ceva la protocol.
De obicei oamenii nu renunță atunci când grupul este incluziv și simți că faci parte din grupul acela și poti să aduci o contribuție și aceasta este valoroasă, nu simți că pierzi timpul. Când poți să-ți aduci expertiza și poți să aduci plus valoare în grup și poți face ceea ce îți place, iarăși, nu pleci și nu renunți atunci când simți că nu te presează oamenii să aduci bani de acasă, să faci musai, să trebuiască să contribui tu cu tot ce ai și cu tot ce nu ai.
Independent de Proteus, îmi poți da câteva exemple de inițiative ale cetățenilor care au pornit de la zero și au reușit să aibă un impact pozitiv în comunitate?
Da, la Turnu Măgurele există un spațiu făcut la Islaz, aproape de Dunăre, care este foarte vizitat acum de turiști. Acel spațiu nu ar fi existat astăzi dăcă organizatoarea noastră comunitară, Adelina Els, timp de un an de zile nu ar fi rămas în relație cu primăria și nu l-ar fi amenajat acolo, asta e ceva ce putem spune că va rămâne pe vecie. Niște picturi murale care purifică aerul, tot așa, vor rămâne, astefel de picturi murale au fost făcute la Drobeta-Turnu Severin, la Zimnicea. Există un tramvai care poartă numele proiectului nostru, “Cu Apele Curate”, care merge prin oraș la Brăila și care e cumva o mândrie, de câte ori oamenii se duc acolo se identifică cu tramvaiul și se bucură că fac parte din proiect. Iarăși, la Brăila, nu ar fi fost posibil fără organizatoarea noastră comunitară, să existe aproape la trecerea cu bac-ul, un panou care să atragă atenția asupra deșeurilor care se aruncă în apă, care poluează atât apa cât și natura.
Sunt multe activități care s-au făcut în cadrul proiectului “Cu Apele Curate” și care au implicat o mai bună relație cu autoritățile locale, acestea nu ar fi putut fi posibile dacă nu lucram cu acești oameni și dacă nu i-am fi luat în acest proces de organizare comunitară.
Ce i-ai spune cuiva la început de drum și care pornește pe drumul implicării civice?
Este important “De ce-ul” fiecărui om – De ce vreau să fac lucrul ăsta?, Ce îmi aduce o oră de voluntariat?, Care sunt motivațiile interne pentru care vreau să fac asta? Dacă știi care sunt lucruile acestea șansele să nu renunți sunt mult mai mari decât dacă nu știi și doar ai picat acolo în niște circumstanțe, te-au rugat niște prieteni să te duci, tu nu erai convins, dar te-ai dus pentru că s-au dus și ei. Când iei o hotărâre asumată și ai un plan și ai niște mici obiective pe care vrei să le atingi, atunci ești mult mai motivat să rămâi acolo, pentru că începi să vezi niște schimbări, altfel nu le vezi dacă te duci pur și simplu, nu le poți cuantifica, și atunci, dacă e să nu renunți e ceva ce ar trebui să te intereseze, să poți să-ți aduci și tu contribuția și să o faci pe termen, cel puțin, mediu. Dacă o faci pentru două săptămâni nu poți să vezi rezultatele.
Ce anume îi motivează pe oameni să rămână implicați? Trebuie să te bucuri de fiecare pas din campania de advocacy, să te bucuri la momentele mici pe care poți să le vezi ca pe niște victorii. Să poți să ai înțelepciunea să treci peste anumite momente, care în mod normal te-ar destabiliza si te-ar putea face să renunți. Cumva să ai în vedere rezultatul final, și partea aceasta de advocacy, dacă putem face o corelație, e tot un fel de călătorie, nu ai cum să ieși total neschimbat de acolo sau să nu conteze ce ai făcut tu. Trebuie să vrei să îți asumi și părțile care probabil nu vor merge cum le-ai gândit tu la început, să nu fii precum catârul, să vezi numai înainte, ci să vezi și stânga și dreapta atunci când vezi că lucrurile nu mai merg. Și, sigur, să fii optimist! Să crezi că, da, și tu poți să schimbi lumea.
![](https://cere.ong/wp-content/uploads/2023/06/rectangle_sticker_blue_RO.jpg)
Proiectul se desfășoară în cadrul programului EU CERV PROTEUS, derulat de către Transatlantic Foundation (TF) în parteneriat cu CeRe și este cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul acestui text este responsabilitatea exclusivă a CeRe și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene.