Vocea cetățenilor fără adăpost

„Lucrăm împreună pentru o Europă verde, competitivă și incluzivă”.

Despre așteptările avute la startul proiectului “Vocea cetățenilor fără adăpost” într-un interviu cu Oana Preda, managerul proiectului și director executiv CeRe. În interviu se vorbește despre ce sperăm să realizăm prin organizarea comunitară cu persoane fără adăpost, de ce este esențială îmbinarea acestei metode cu serviciile oferite de partenerii de la Asociația Carusel, cât și despre provocările pe care ne așteptăm să le întâmpinăm.

Vara aceasta am început cartografierea nevoilor persoanelor fără adăpost prin discuții unu la unu – parte a procesului de confruntare a așteptărilor cu realitatea.

1. Unde crezi că se intersectează experiența CeRe cu cea a echipei Carusel, în sprijinul persoanelor fără adăpost?

Cred că ce facem noi și ce face Carusel se completează bine ca un puzzle. Noi venim cu instrumentele de organizare comunitară și advocacy, iar colegii de la Carusel cu componența de servicii directe.

Teoria spune (și practica confirmă pe deplin) că dacă nu ai un minim confort și nevoile de bază satisfăcute, e foarte greu să participi, chiar dacă participarea este despre drepturile și bunăstarea ta. În sensul ăsta, noi nu ne-am descurca fără Carusel, pentru că nu știm și nici nu ne propunem să oferim servicii sociale.

În același timp, problematica sărăciei trebuie asumată  serios de instituțiile statului. Din perspectiva misiunii și valorilor noastre, ale CeRe, nu este acceptabil ca soarta unor oameni să depindă de disponibilitatea unor servicii oferite de ONGuri. Și aici vine experiența și interesul nostru de a lucra cu oamenii astfel încât vocile lor să fie auzite de instituții.

Dincolo de această complementaritate, cred că ne întâlnim cu Carusel pentru că și unii și alții credem în dreptul la demnitate și în solidaritate.

2. Ce crezi că va fi diferit în modul în care, din perspectiva CeRe, abordăm lucrul cu oamenii, autoritățile și cu publicul larg?

În munca de organizare comunitară ne bazăm pe experiența noastră din București și alte orașe, dar suntem pregătiți că o să fie diferit. În ceea ce îi privește pe oameni, suntem conștienți că avem mult mai mult de lucru și că cei pe care viața i-a pus la încercare în fel și chip sunt mult mai puțin pregătiți să își recunoască și folosească drepturile.

Cred că primul pas este să lucrăm la stima de sine a oamenilor și la asumarea identității de cetățean care are dreptul să fie ascultat de instituții. Cred că așteptările noastre sunt mai mici ca în alte programe de organizare comunitară pentru că începem să înțelegem mecanismele sărăciei și o cu totul și cu totul altă diversitate de probleme care sunt bariere pentru participare.  

În ceea ce privește abordarea instituțiilor, și aici o să fie dificil pentru că tema sărăciei profunde nu este una tocmai populară. Discursul “anti-sărăcie” este dominant atât la nivelul clasei politice cât și la nivelul societății, în general. Să te duci cu o tematică precum tematica persoanelor fără adăpost la niște oameni care cred că soluția dacă ești sărac este să-ți iei încă un job n-o să fie simplu.

Cât privește publicul larg, cred că o să mergem “din aproape în aproape”. Nu ne imaginăm că o să schimbăm mentalități, dar sunt sigură că o să găsim aliați care înțeleg că oricine are dreptul la voce și că aceasta este o tematică pe care statul trebui să și-o asume. În orice caz, în termeni de comunicare, nu vrem să stârnim milă, ci respect.

3. Care este schimbarea pe care ți-o dorești cel mai mult să se întâmple la finalul proiectului?

Mi-e greu să văd lucrurile în termeni de “finalul proiectului”.

Cu siguranță că un proces de organizare comunitară de nici 2 ani (cât avem noi acum în plan) nu poate să facă minuni din perspectiva vocii persoanelor fără adăpost sau din perspectiva răspunsului pe care statul îl dă problematicii lor. Dar dincolo de schimbările pe care le putem obține pe perioada proiectului, noi ne dorim să avem capacitatea și resursele să continuăm această muncă.

Sunt sigură că vom reuși să contribuim la creșterea stimei de sine a celor cu care vom lucra, cred că vom ajuta ca vocea lor să fie mai bine auzită și chiar să obținem niște măsuri concrete care să facă viața oamenilor ceva mai bună. Nu întâmplător demersul nostru se numește Vocea persoanelor fără adăpost.

Proiect derulat de CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică în parteneriat cu Asociația Carusel, cu sprijinul financiar  Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org.

*CeRe sprijină grupuri și organizații indiferent de cauzele lor. Nu vom susține însă cauze care contravin valorilor noastre: diversitate, echitate, egalitate, curaj, solidaritate, încredere, democrație participativă