Centrul pentru Organizare Comunitară (CKO) din Banská Bystrica, Slovacia, este un pionier al organizării comunitare în regiunea Europei Centrale și de Est și una dintre cele mai vechi inițiative de organizare din Europa. De-a lungul celor 22 de ani de existență, au construit o rețea densă de relații care le-a permis să își construiască o reputație durabilă și să răspundă eficient în momente de criză. De-a lungul anilor, CKO a fost, de asemenea, angajată într-un dialog cu organizatorii din Statele Unite, care a fost caracterizat de momente de învățare, de adoptare și de evoluție a practicilor pentru a răspunde condițiilor particulare ale activității lor. Cercetătorul nostru, Maroš Chmelik, este directorul CKO, iar povestea evoluției organizaționale pe care o documentează în acest studiu de caz oglindește în multe feluri evoluția multor inițiative de organizare din Europa.
Centrul pentru Organizare Comunitară a fost înființat la sfârșitul anilor 1990, ca parte a valului de noi ONG-uri care au luat naștere cu scopul de a promova o noțiune largă de „participare cetățenească” în societățile post-comuniste. La acea vreme, organizarea comunitară a fost considerată o abordare care ar putea fi utilă pentru a ajuta la activarea comunităților locale și, ca atare, modelul utilizat de CKO în primii săi ani a fost unul specific campaniilor de organizare de cartier, menite să abordeze problemele locale. Această activitate era în general centrată pe comunitățile din clasa de mijloc inferioară care locuiau în cartiere de blocuri din Banska Bystrica și din regiune. Primele campanii din această perioadă a istoriei CKO au inclus lupte pentru parcurile locale și dezvoltarea cartierului. Interesant este faptul că semințele ideii de campanii transnaționale mai ambițioase erau prezente chiar și atunci, în special în cazul unei campanii împotriva dezvoltării unei noi benzinării Shell într-un cartier. În acea campanie, organizatorii au reușit să se bazeze pe proto-rețelele internaționale care se formau (una dintre acestea a ajuns să fie formalizată ca Rețeaua Europeană de Organizare Comunitară) pentru a obține sprijin pentru campanie. Au fost organizate acțiuni de solidaritate și în alte spații ale Shell din Europa.
Aceste campanii inițiale au stabilit credibilitatea CKO în regiunea Banská Bystrica și i-au ajutat să construiască relații cu lideri locali. CKO estimează că, în primul deceniu, a desfășurat 15 campanii locale și a identificat și dezvoltat peste 100 de lideri în cadrul acestor campanii punctuale. De asemenea, estimează că aproximativ 10% dintre liderii din aceste grupuri au dezvoltat un sentiment de loialitate profundă față de CKO ca organizație – un fapt care s-a dovedit a fi foarte important pe măsură ce organizația s-a lansat în următoarea etapă a evoluției sale. O criză politică a determinat CKO să adopte un nou mod de abordare a activității sale. La momentul respectiv, acest lucru nu a fost complet evident, dar, prin procesul de reflecție, CKO a ajuns să realizeze că punctul de cotitură pentru organizația lor a avut loc în 2013, când Marian Kotleba, un lider al unui partid deschis neonazist, a câștigat alegerile pentru a deveni guvernator al regiunii Banská Bystrica. S-a întâmplat ca această criză să corespundă cu o perioadă în care multe dintre grupurile locale pe care CKO le-a ajutat să se organizeze deveneau capabile să se descurce singure. În această perioadă, CKO a pornit, de asemenea, o nouă inițiativă numită „Nu în orașul nostru”, pentru a crea o platformă platformă prin care locuitorii regiunii să reziste extremismului de dreapta reprezentat de noul lor guvern. CKO își construise relația de încredere cu baza sa de simpatizanți în timpul campaniilor de cartier, ceea ce a poziționat favorabil organizația pentru a face o tranziție eficientă către această nouă poziție.
În 2017, când Marian Kotleba a fost propus pentru realegere, CKO s-a găsit jucând rolul principal în coordonarea unei mobilizări la nivel regional a forțelor societății civile pentru o campanie de informare a alegătorilor și de participare la vot. Eforturile lor au fost pe cât de reușite, pe atât de impresionante: Kotleba a pierdut alegerile, iar prezența la vot în regiune a urcat vertiginos, crescând de la 24,6% în anul în care Kotleba a fost ales la 40,3% în 2017. Încă de la început, CKO a fost angajată într-o relație de dialog cu organizatorii din Statele Unite.
Primele sale abordări în materie de organizare comunitară au fost preluate din experiența americană, dar apoi adaptate la momentul, locul și condițiile din Slovacia anilor 1990 și începutul anilor 2000. Ideea de a crea o platformă numită „Not In Our Town” (Nu în orașul nostru) a fost modelată după o inițiativă similară împotriva dreptei radicale din Statele Unite, dar apoi organizatorii din Slovacia și-au bazat alte intervenții politice ambițioase pe acest efort. În perioada actuală, ei analizează modalitățile prin care organizatorii din SUA au integrat practici antirasiste în activitatea lor pentru a fundamenta organizarea de cartier într-un cadru mai puternic de justiție socială.
Acest model de învățare, de adoptare și de evoluție a abordărilor de organizare comunitară din Statele Unite (care este încă considerată de mulți ca fiind „patria” organizării comunitare) a fost unul continuu și reflectă felul în care domeniul organizării comunitare din Europa a evoluat și s-a schimbat. „Încetinirea” nu este un lucru la care organizatorii comunitari se pricep întotdeauna foarte bine. În efortul de a se asigura că viziunea lor de organizare rămâne vie și abordează provocările actuale din societate, organizatorii care se mișcă cu urgență se lasă uneori prinși într-un ciclu de căutare a „următorului lucru important”. Cu toate acestea, cercetarea noastră privind acest studiu de caz a dezvăluit modul în care dedicarea unui timp pentru reflecție a consolidat practica CKO și i-a accentuat orientarea spre viitor. Pe lângă implicarea în acest proiect de cercetare-acțiune participativă, CKO a angajat și un facilitator extern pentru a sprijini organizația în reflecția asupra trecutului său și în trasarea activității sale în perioada următoare.
CKO a jucat un rol central în mobilizarea regională împotriva guvernatorului neonazist al regiunii Banská Bystrica din Slovacia. Nu a fost clar la momentul respectiv, dar organizatorii CKO citează acum acest lucru ca fiind un punct de cotitură cheie în istoria organizației.
Tensiunea dintre „vechiul” CKO și „noul” CKO poate fi resimțită aici. Fondarea sa prin campanii foarte locale poate fi resimțită ca o forță contrară dorinței lor de a adopta o abordare mai largă de „justiție socială” în ceea ce privește organizarea. Acestea nu sunt tensiuni unice pentru CKO, dar cercetarea noastră a arătat modul în care CKO se luptă în mod activ și deschis cu ele. CKO se îndreaptă spre următoarea fază a activității sale, ghidată de câteva noi direcții strategice, inclusiv angajamentul de a rămâne o organizație care lucrează direct cu oamenii și de a adopta în mod conștient un cadru de lucru bazat pe justiție socială și drepturile omului. Ceea ce înseamnă, în practică, că ei se angajează să îi impulsioneze pe liderii locali în această direcție, deși mulți dintre ei nu au venit în organizație datorită unei noțiuni generale de „justiție socială”, ci mai degrabă din cauza preocupărilor legate de cartierul lor.
CKO va injecta probleme de justiție socială în activitatea cu liderii locali și intenționează să includă un curriculum de combatere a rasismului în toată activitatea lor de organizare comunitară. CKO arată clar că misiunea lor este stabilă, dar nu veșnică, și că în centrul activității lor se află oamenii – ceea ce face ca această activitate să fie o provocare nesfârșită. Dar, prin munca depusă împreună cu oamenii, CKO se pregătește pentru data viitoare când condițiile din societate vor necesita adaptare.
„CKO se îndreaptă spre următoarea fază a activității sale, ghidată de câteva noi direcții strategice, inclusiv angajamentul de a rămâne o organizație care lucrează direct cu oamenii și de a adopta în mod conștient un cadru de lucru bazat pe justiție socială și drepturile omului. Ceea ce înseamnă, în practică, că ei se angajează să îi impulsioneze pe liderii locali în această direcție, deși mulți dintre ei nu au venit în organizație datorită unei noțiuni generale de „justiție socială”, ci mai degrabă din cauza preocupărilor legate de cartierul lor.”