Colega noastră Oana Preda face parte din echipa noastră de mentori în Programul PROTEUS, prin care acordăm sprijin pentru dezvoltarea capacității organizaționale unui număr de 17 grupuri civice și organizații din București și din țară. Am stat de vorbă cu Oana pentru a afla care sunt perspectivele prin care Oana contribuie la creșterea puterii grupurilor pe care le mentorează pentru a-și face vocile mai puternice în rândul administrației publice, dar și despre care le sunt motivațiile și barierele celor care au ales să se implice pentru binele comunităților lor.
Ce tip de sprijin acorzi in programuli PROTEUS in calitate de mentoră?
Sunt mentoră pentru câteva dintre grupurile și organizațiile ce fac parte din program. Am pornit procesul de mentorat de la nevoile lor, așa cum au fost exprimate la început și acum încercăm să construim împreună, alături de fiecare dintre ele.
Ne întâlnim constant și discutăm, fie în grup, fie individual. Încerc să facilitez un proces prin care fiecare să găsească cele mai bune răspunsuri la propriile probleme, așa încât să crească organic. Aduc și câte ceva din experiența mea, având grijă să mă limitez la lucrurile care au sens pentru nivelul de dezvoltare la care se află grupul sau organizația. Apoi le facilitez întâlniri de grup, în care îi ajut să planifice ce vor să facă, să se pună de acord și să ia decizii, să se coaguleze ca echipă, sau le răspund concret la unele întrebări. Totul e foarte adaptat la nevoi.
Este un sprijin pe mai multe teme care includ și advocacy sau e doar de capacitare organizațională. Cum se întâmplă procesul de mentorat?
E și una și alta. Sigur că, din perspectiva misiunii CeRe, cea mai importantă arie de creștere organizațională este zona de advocacy și organizare comunitară așa încât organizația și comunitatea să își poată promova interesele pe agenda publică.
Dar o organizație sau un grup nu poate să facă bine lucrurile astea dacă nu are o viață organizațională sănătoasă, dacă nu are echipă, dacă nu are imagine publică. Așa că, cel puțin în Proteus, ne uităm la organizațiile cu care lucrăm în ansamblu și încercăm să le sprijinim dezvoltarea în toate ariile în care au nevoie.
Care sunt grupurile, organizațiile pe care le mentorezi și ce subiecte au pe agendă?
Dizabil.Eu este un grup de inițiativă cu o istorie destul de lungă. Este format din personae cu dizabilități din Vrancea și, evident, militează pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (în special fizice). Vor un oraș accesibil, vor ca problemele persoanelor cu dizabilități să fie mai bine cunoscute și mai bine înțelese atât de către comunitate cât și de către autorități.
Asociația Right lucrează cu o comunitate romă dintr-un cartier din Miercurea Ciuc. S-au înființat din dorința de a sprijini copiii de aici însă, lucrând cu copiii și văzând discriminarea structurală și violența la care sunt supuși, au ajuns să militeze activ împotriva discriminării și să lupte pentru drepturile acestei comunități.
Asociația “Împeună pentru Chilia Veche” este o organizație comunitară din orașul cu același nume. E formată dintr-o mână de oameni inimoși care se implică cu tot sufletul în promovarea și apărarea drepturilor și intereselor cetățenilor, dar și în proiecte de protecția mediului. Au reușit amenajarea unui parc în comunitate, o mulțime de activități sportive, educație și cultură, iar acum se luptă pentru a convinge autoritățile relevante să repare drumul județean care face legătura cu restul lumii.
Grupul “Platforma de Inițiative Locale Vâlcea” este un grup de vâlceni, mulți plecați din Vâlcea, dar cu sufletul acolo. Vor să stârnească dialogul comunitar, să ofere un spațiu de exprimare a opiniilor, să responsabilizeze autoritățile. Planul la care lucrează acum este o platformă interactivă de informare a comunității, care să acopere lipsa de jurnalism de calitate din oraș.
Asociația “Romanian Youth Movement for Democracy” este o organizație dedicată în special tinerilor, pornind de la premisa că o comunitate nu poate fi dezvoltată decât dacă este formată din cetățeni educați, care își cunosc drepturile și care contribuie împreună la dezvoltarea comunității lor. Acum vor să se implice în problematica tinerilor cu dizabilități, în special de vedere, și să îi ajute să își facă vocea auzită. Lucrează în Bacău, pe care l-ar dori un oraș incluziv și al tuturor locuitorilor săi.
Asociația Cernavodă+ este o organizație comunitară cu o agendă largă, care abordează de la subiecte de mediu, până la sprijinirea copiilor cu dizabilități. Își dorește să lucreze mai mult cu tinerii, în proiecte gândite chiar de ei și își mai dorește și autorități responsabile și atente la nevoile cetățenilor.
Care sunt cel mai des exprimate nevoi de către grupri, pentru care au nevoie de sprijin, de mentorat? Cu ce tip de nevoi vin spre noi?
În acest program a apărut constant nevoia de a atrage și de a implica mai mulți membri ai comunității în activitățile lor. E o nevoie care vine și din dorința de a-și crește puterea, dar are legătură și cu nevoia de eficiență a organizației. Aud mereu “e important să fim mai mulți, să nu fim noi, mereu, aceiași care fac totul”. Poate că mulți dintre liderii acestor grupuri și organizații se simt cumva singuri și destul de copleșiți de câte vor să facă.
Urmează apoi nevoia de a învăța să lucreze mai bine în echipă, să funcționeze ca grup, să își distribuie sarcinile mai bine.
Desigur, ca în toate programele noastre, apare și nevoia de a învăța să fie mai convingători, atât în comunicarea cu publicul, cât și în comunicarea cu autoritățile.
“În general, oamenii au motivații diferite – unii se implică pentru că vor să rezolve o problemă care îi afectează personal, alții se implică pentru că vor să îndrepte o nedreptate, alții pentru că vor pur și simplu să contribuie la schimbare, vor binele comunității, alții pentru că vor să învețe, sau vor să crească personal.”
“Cred că în acest grup de organizații cu care lucrez acum, cel mai des am văzut dorința de a avea o contribuție la binele comunității ca motivație principală. Cred că cei mai mulți nu renunță pentru că ceea ce fac devine parte din viața lor, devine chiar o rutină. Desigur, satisfacțiile pe care le aduce succesul sunt importante, dar e ceva și dincolo de asta. Cred că pentru mulți dintre oamenii cu care lucrăm la CeRe activismul devine o parte din viață.”
Ce îi motivează pe oamenii din grupuri să se implice și ce îi ajută să nu renunțe la a se implica în demersul grupurilor/organizațiiolr lor?
În general, oamenii au motivații diferite – unii se implică pentru că vor să rezolve o problemă care îi afectează personal, alții se implică pentru că vor să îndrepte o nedreptate, alții pentru că vor pur și simplu să contribuie la schimbare, vor binele comunității, alții pentru că vor să învețe, sau vor să crească personal.
Cred că în acest grup de organizații cu care lucrez acum, cel mai des am văzut dorința de a avea o contribuție la binele comunității ca motivație principală. Cred că cei mai mulți nu renunță pentru că ceea ce fac devine parte din viața lor, devine chiar o rutină. Desigur, satisfacțiile pe care le aduce succesul sunt importante, dar e ceva și dincolo de asta. Cred că pentru mulți dintre oamenii cu care lucrăm la CeRe activismul devine o parte din viață. Apoi mai este și “sindromul salvatorului” pe care mulți îl au. Nu spun asta peiorativ, mulți chiar au sentimentul că dacă abandonează, își abandonează semenii și comunitatea. Cred că are legătură și cu singurătatea liderului despre care vorbeam mai devreme. Dacă ai impresia că ești singur, o să ai impresia că dacă tu abandonezi, nu rămâne nimeni care să preia munca pe care ai făcut-o.
Independent de Proteus, îmi poți da câteva exemple de inițiative ale cetățenilor care au pornit de la zero și au reușit să aibă un impact pozitiv în comunitate?
Primele care îmi vin în minte sunt grupurile de cetățeni la formarea cărora noi am participat în București. Grupuri precum cel din Favorit, Lacul Tei sau Floreasca chiar au pornit de la zero. Acum, mai bine de 10 ani mai târziu, ele continuă să funcționeze, independent de CeRe. Au salvat parcuri, spații verzi, un cinematograf. Cartierele ar fi arătat acum mult mai rău dacă nu erau aceste grupuri. Și, mai important decât atât, relația dintre cetățean și autoritatea locală ar fi fost mult mai neclară dacă aceste grupuri nu ar fi comunicat constant cu autoritățile, până când le-au convins că locuitorii trebuie să fie un partener în guvernarea locală.
Apoi îmi vin în minte exemplele Sorinei Bunescu, organizatoarea comunitară de la Tufanu cu Icoană și Ciobotea, din Argeș. Ea a reușit să lucreze cu cele mai dezavantajate și neauzite comunități și au reușit să convingă autoritățile să rezolve probleme concrete care afectau în cel mai serios mod viața de zi cu zi a oamenilor. Probleme precum lipsa scolii din sat, lipsa de presiune în rețeaua de apă, lipsa de transport local și-au găsit rezolvare ca urmare a eforturilor cetățenești.
Ce i-ai spune cuiva la început de drum și care pornește pe drumul implicării civice?
În niciun caz nu i-aș spune că e ușor. I-aș spune că cere multă perserverență și răbdare. I-aș mai spune că e nevoie să nu fie singur, că e musai să atragă și alți oameni în inițitiva sa. Asta ajută pe termen lung. Evident, dă putere grupului sau inițiativei. Dar dincolo de asta, e și mult mai eficient. În plus, mai e și terapeutic să nu fi singur.
La capitolul muncă de advocacy, civică, cum se păstrează oamenii motivați să continue?
Cred că ceea ce contează cel mai mult este dacă țin cu adevărat la cauza pentru care luptă. Dacă schimbarea pe care o vor este suficient de importantă pentru ei, chiar personal. Mai apoi, cred că trebuie să existe speranță și niște (măcar) mici victorii pe parcurs care să le arate că încep să se facă auziți și că e posibil să rezolve ceea ce vor să rezolve. Oamenii obosesc inevitabil. Ca să reziste într-o luptă pe termen lung e important să nu fie singuri. Să știe că sunt mai mulți și că efortul se împarte.

Proiectul se desfășoară în cadrul programului EU CERV PROTEUS, derulat de către Transatlantic Foundation (TF) în parteneriat cu CeRe și este cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul acestui text este responsabilitatea exclusivă a CeRe și nu reflectă neapărat punctele de vedere ale Uniunii Europene.