Din 2006, de când e CeRe, am crescut alături de oameni, grupuri civice și comunități cu încrederea că democrația și exercitarea drepturilor cetățenești sunt repere fundamentale pentru ca vocile cetățenilor să fie mai bine auzite și reprezentate de către autorități. 

Am reacționat mereu atunci când politicienii au vrut să le știrbească și o spunem și acum. Suntem ferm în dezacord cu politicienii și mișcările politice care atacă valori fundamental democratice și care promovează mesaje misogine, rasiste, homofobe sau xenofobe. Spunem cu fermitate că un izolaționism al României față de Uniunea Europeană și scena occidentală reprezintă un pericol teribil la adresa democrației și a drepturilor pe care le avem.

Un drum al României spre un regim autocratic, care promovează fascismul și pune în pericol drepturi fundamentale ale omului, este pentru noi  imposibil de acceptat.

Am văzut cum neîncrederea în autoritățile publice este constanta ultimilor ani, în comunitățile în care suntem prezenți și pe care le susținem. Am văzut cum în comunitățile afectate de sărăcie și discriminare, vocile cetățenilor sunt acoperite de promisiuni care nu se transformă niciodată în fapte. În comunitățile mici, rurale, e foarte greu să te duci către consilieri și primari și să le ceri răspicat să nu-ți mai încalce drepturile și să te ia în seamă atunci când iau decizii care te privesc direct. Acolo, în cătune și la sate, te sună direct viceprimarul să-ți spună să potolești avântul civic al soției care cere canalizare, farmacie, dispensar, școală sau chiar transport public. I-am văzut pe politicieni și atunci când nu le-a păsat de bursele elevilor sau când au venit la întâlnirile cu comunitățile doar înainte de vot. Îi vedem și în aceste momente când instituțiile statului intervin într-un proces definitoriu pentru democrație.

Această prăpastie între cetățeni și autoritățile publice trebuie să dispară.

Din păcate, dezamăgirea cetățenilor este cinic exploatată de actori politici care reușesc să capitalizeze valul justificat de nemulțumire cu promisiuni utopice și mesaje despre pericole imaginare: bunăstare pentru toată lumea, demnitate pentru poporul român, suveranitate națională, apărarea familiei tradiționale, apărarea creștinismului. În ele se ascund pericole și mai mari pentru democrația din România, precum limitarea drepturilor și libertăților cetățenești, îngrădiri ale drepturilor fundamentale ale omului sau propagarea unui discurs al urii la adresa minorităților sau instituțiilor internaționale. 

Așa cum vedem în țări din jurul nostru, consecințele discursurilor naționalist-extremiste conduc sigur la slăbirea și chiar înlăturarea proceselor democratice.

Am văzut și am reacționat la încercările guvernanților de a restrânge spațiul civic, prin tot felul de ieșiri publice și propuneri legislative prin care au încercat să decredibilizeze intervenția și impactul organizațiilor neguvernamentale. I-am văzut atunci când au încercat să-i facă buni de plată pe cetățeni și pe liderii ONG-urilor, în procese care apără interesul public la un mediu înconjurător sănătos. Ne revoltăm în fiecare zi în care vedem cum oamenii sunt hărțuiți pentru că nu vor să aibă lângă casă, în vârful muntelui, o groapă imensă de gunoi.

Dar, știm că ne putem lupta cu astfel de abuzuri numai dacă România rămâne o democrație. Lupta e pierdută dacă cădem în capcana populismului și transformăm România într-un stat în care drepturile omului vor fi încălcate. Prin implicarea sutelor de oameni pe care i-am susținut până acum, am reușit să arătăm împreună că o diversitate de voci din comunități contează la masa la care se iau deciziile. Lumea s-a schimbat în bine în jurul nostru și datorită drepturilor pe care ni le-am putut exercita într-un stat liber și democratic.